Deschis

Deschis iti zic, iubire

Peretii casei mele erau varuiti in alb

Pana sa apari tu.

Ani dupa ani de spoieli colorate si scumpe

Platite in încercări, infrangeri si înălțări.

Pe toate le-am acoperit cu alb, iubire

De parca m-as fi nascut in zodia Fecioarei.

Pana sa apari tu.

Peretii inimii mele se inegrisera, iubire

De fumul Umbrei tale, de rugaciunile ingerilor mei 

Demonii mei se zbateau in lumina iubirii tale

Si nu mai găseau scapare decat in oglinda pe care ti-o tineam in față 

Oglinda inimii mele se inegrise, iubire

Mi s-au speriat Ingerii si ti-au chemat numele adanc ascuns in sufletul meu obosit

Ars in fum de smirna si tamaie

Mi-am ridicat mainile, iubire. Mi-am suflecat manecile si mi-am spalat peretii in apa calduta si arome de santal.Mi-am acoperit ferestrele cu perdele din voal fin, alb si curat, ce mirosea a proaspat si a tine. 

Si le-am deschis catre tine, iubire. 

Dar ele se inegreau, iubire si se patau cu albul umbrei tale Atunci am inteles ca nu e rau fara bine 

Si s-a facut lumina in sufletul meu

Peretii mei sunt murdari de tine, lubire. 

Peretii mei sunt curați de Tine. 

Si asta e singura mea Rugaciune. 

Love by grace

Stalp mi-ai fost si Dumnezeu mi s-a aratat prin tine, radacini am prins in Arborele vietii si prin seva ta ti-am aratat cerul. Cand lumea s-a rasucit printr-o rotatie absurda, am inteles ce inseamna sa musti din Pamant si cat de inutil e Cerul. Cu simplitate m-ai intors la lucrurile care conteaza, mi-am ales luptele si am invatat sa cedez teritorii. Nu imi era frica de Moarte cand te-am intalnit, dar nici n-aveam prea multe pe care Viata sa nu mi le fi refuzat inca dinainte sa le pricep gustul. Nici gustul trupului tau nu l-am priceput, caci papilele mele ardeau, se fripsesera de prea multe ori inainte.

Din viitor mi-am chemat vindecarea in cercuri concentrice de diavoli si ingeri, in prezent mi-am/ai vazut neputinta, in trecut mi-am gasit alinarea mincinoasa. Am visat la veri caldute si blande, la soarele arzator al trupului tau si ape mi-au lipsit sa iti traiesc chemarea - lacrimi si punti am construit sa imi simti chemarea. Am alunecat pe urma pasilor tai si am tanjit dupa mainile tale vindecatore. Sfinte sunt mainile care mangaie, pacatoase gurile care au zis da, mincinoase urechile care au auzit nu. Mi-ai tinut piept mortii, mandru si brav, si greu mi-a fost mie sa invat ce inseamna renasterea. M-ai trezit cu ganduri speriate, cu o ora mai devreme si tot am reusit sa ajung patru minute mai tarziu. O mana spala pe alta si ce dor mi-a fost de tine, ce dor imi este inca de mine! Din lanturi m-am smuls cand ti-am ascultat strigatul si...ce pacat,  m-am impiedicat de mine! Am stiut atunci ca nu te joci cu binecuvantarile Iubirii chiar daca fructele ei sunt amare. Am stiut atunci ca nu iti poti asuma roadele ei, chiar daca sunt dulci si promitatoare. Am stiut atunci ca imi e de ajuns, si ca orice imi daruieste Dumnezeu, bun este!

Ti-am privit chipurile, rand pe rand, unele s-au lipit sufletului meu, altele mi-au hranit umbra, dar pentru toate am zis "Multumesc!" caci ce Dumnezeu a creat, omul sa nu judece.

Oricat de pustiu mi-ar fi desertul, oricat de arid ti-ar fi drumul, El mereu va gasi o cale sa isi hraneasca poporul, Viata va gasi o cale sa nu ne lase sa suferim de sete. Ce frumos am dansat Eu in Sufletul tau si ce lacom m-am hranit din mierea si graul lui. Cand vinul impartasaniei tale s-a varsat la picioarele mele la radacini m-am intors si am stiut ca nu exista lucru mai frumos ca viata ce izvoraste din tine, ca lumina ce ii ghideaza pe cei ce spera fara temei. Vas de lut ti-a fost inima si oh, vai - cand s-a spart in pamant s-a intors, dar vinul ce s-a varsat din el mi-a hranit sufletul. Tot ce ai pastrat ascuns si sfant mi s-a revelat cu ultima suflare. Am plans ca nu am primit mai devreme, am multumit ca am primit.

Am multumit ca am primit aceasta iubire, aceasta iubire care nu seamana a iubire, dar culege ca una. Aceasta iubire care palpaie fara sa insemne ceva anume, aceasta iubire care nu trebuie, aceasta iubire care exista fara sa stie, aceasta iubire care ne intoarce la inceputuri. Aceasta iubire care e totul, iubire.

Rezilienta

Mi-am acoperit mainile sub manecile lungi ale puloverului de casmir, in buzunarele de la spate ale blugilor le-am ascuns, sa nu atinga, sa nu apuce, sa nu se agate.

Mi-am acoperit gura sa nu vorbeasca, sa nu contamineze, sa nu sarute...mi-am plecat capul.

Mi-am coborat ochii sa nu priveasca prea adanc si nepermis in cotloanele sufletului deja imbolnavit.

Mi-am aruncat nasul in vant sa adulmece zari mai indepartate decat distanta dintre noi,

Doar urechile mi-au ramas libere sa iti auda chemarea

Si va exista vindecare - au auzit.

Va exista vindecare cand doar privindu-ti mainile le voi simti atingerea si leacul, caci pavaza mi-au fost ele in vremuri de inchisoare si alinare in timpuri de speranta.

Cand ochii tai ii vor intalni pe ai mei in deja-vu -uri din alte vieti si rauri de blandete

Cand gura mea nu va sopti cantece adormite, ci va rosti mantre puternice cu hotararea femeii-lup si a barbatului-leu.

Cand voi respira miresme de iasomie, vanilie si mosc, caci am stiut de la inceput ca asa iti miroase tie sufletul a bunatate

Exista vindecare, au auzit urechile mele. Inca mai sunt primaveri de trait si mangaieri de daruit, inca mai sunt sperante de nascut si iubiri de impartasit, asteapta doar putin, inca putin mai asteapta doar. 

Asteapta sa parcurgem drumul in acelasi timp, caci Pamantul este mare si Universul si mai si, iar noi suntem mici cateodata si mari alteori. Cateodata iubim si cateodata uram, cateodata gresim si altadata platim, dar nimic nu este nou sub soare, iar vietii nu ii pasa cum si ce matura in jurul ei, Vietii ii pasa doar sa mearga mai departe si daca invatam sa o ascultam, daca ii urmam ritmul, ne poate lua cu ea in calatoria ei cea sfanta.

La impletirea dintre noi s-a nascut ea si inainte de noi s-a infiintat , sora ei geamana ne-a separat - prea bine stie ea sa secere daca nu i se acorda locul cuvenit, caci ce Viata seamana Moartea culege, si niciodata n-am vrut sa culeg doar nectarul iubirii, caci nedemna as fi daca as iubi doar in timpuri de viata si as fugi in vremuri de moarte. Nici oameni nu ne-am numi daca nu am lasa intre noi spatiu pentru Viata si Moarte, nici dumnezei daca nu am sti sa respectam dansul celor doua forte primordiale..

Asteapta doar. Mai sunt inca in mainile mele bucurii de trait, mai am inca nopti de furat si zile de oferit, rani de vindecat si suflete de iubit. Nu am sa dau ziua de azi pentru cea de maine, nici frica nu o sa mi-o ascund sub nisipuri miscatoare. Ci aici am sa stau , in mine, in respiratia mea, in pieptul meu cel tare, in abdomenul moale, in mainile calde, in ochii limpezi, in respiratia curata...in spatiul dintre mine si tine. 

Ramai cu mine. Ramai cu tine. In spatiul dintre noi exista vindecare.

Scurt istoric al umanitatii

2,5 milioane de ani de cand m-am ridicat prima data in picioare si inca mai simt chemarea pamantului in rosu si portocaliu cand pasesc cu talpile goale in iarba uda de ploaie, in nisipul incins de soare , in asfaltul topit al orasului cand tocurile imi sunt prea inalte si picioarele de plumb. Inca imi mai arunc capul inainte , cu nasul in vant  sa ii simt mirosul de pamant amestecat cu ploaie, inca ma mai scufund in nisipuri miscatoare sa ma fac una cu rosu Si bine ii mai sta unui barbat care stie sa poarte rosu.

2,5 milioane de ani de vulnerabilitate in abdomen si totusi imi tin coloana dreapta scrutand zarea dupa prada cand eu insami devin una, 2.5 milioane de frici adunate  diagnosticate ca inflamatii cronice moderne, 2.5 milioane de forte primordiale care s-au adunat intr-un singur NU urlat , Nu vietii, Nu mortii, NU fragilitatii.

Singura m-am ghemuit la pamant acum 2,5 milioane de ani ca sa ma ridic cand am simtit pamantul vibrand sub greutatea lupilor si am alergat impreuna cu ei uneori si alteori singura. Fara oprire am alergat, manata de forta vietii, de spaima mortii, am alergat simtindu-mi parul in vant si soarele in fata, asa cum astazi alerg pe banda, cu focul in obraji si sudoarea in par.

De 300 de mii de ani arde focul si inca nu am invatat sa il stapanim, de tot atatea ori am dansat in jurul lui si mi-am vopsit obrazul si fruntea in culori aprinse. Astazi ma machiez, dar pielea imi este la fel de subtire si la fel de puternic ii simt dogoarea. La fel de puternic m-am imbatat cu fum de rasini si m-am lasat purtata spre Dumnezeu. Astazi fumez o tigara din foi si arome de cirese si ard pe dinauntru dupa un shot de tequila.

Prin dans am unit pamantul cu cerul, prin dans mi-am gasit tribul, prin dans mi-am sfintit corpul si am lasat sa treaca prin el toate stihiile naturii si urgiile lui Dumnezeu, ca sa se curete la final intr-un templu numai bun sa coaca viata. Astazi dansez in club, si printre umbre si tenebre , jocuri de lumini si ochi ce stau la panda, viata inca isi face loc,  iar corpul inca mi se curata.

Mi-am gasit hrana in pamant, iar cand pamantul a fost sterp , tot la foc mi-am fript si carnea . Cel mai puternic ia bucata cea mai mare, iar astazi suntem competitivi in corporatii. Si totusi fiecare are dreptul la bucatica lui de fericire.

Astazi imi simt corpul pulsand pretios a viata  Revolutia cognitiva, extinctia neanderthalienilor, revolutia agricola, aparitia primelor regate si imperii, inventarea monedelor, revolutia stiintifica, revolutia indusriala,  netflix, uber si tinder si totusi sunt ca atunci cand m-am ridicat in picioare pentru prima data acum 2.5 milioane de ani; cu sufletul in abdomen. 

Puterea fustei

Nu vreau sa ma laud, dar mi-am inceput anul asa cum orice femeie si-ar dori sa inceapa: cu artificii, valuri de fiebinteala, frisoane, ameteli la cap si multa buna dispozitie. Cum a fost posibil ? Puterea fustei. Da, da - ati citit bine. Fusta, plasata unde trebuie, deasupra cizmelor pana la genuchi,  cu margine de dantela si dresuri fine, purtata la vreo 2-3 petreceri in noaptea de Revelion, cu cate 40 de min in frig in asteptarea uberului la sprapret, te duce exact unde trebuie si ti-ai dori sa fii: in pat.

Dupa cum va spuneam, am racit. Dupa faza: "Nu se poate , e doar o muceala , trece cu un ceai." am trecut pe teraflu, acadele cu salvie, vitamine si in ultima instanta, lapte de turmeric cu piperina, scortisoara, ghimbir, nucsoara - mai aveam putin si puneam in el si praf de stele La cateva zile am schimbat lichidul, condimentele nu. Am trecut pe vin fiert.

Se pare ca cel din urma si-a facut datoria, ca dupa 2 cani si filme in spaniola pe Netflix pana la 4 dimineata, a urmat ziua in care am zis: clar,  un alergat bun pe banda la viteza mare, urmat de o sauna umeda scoate din mine si mama apelor Sa transpiram toate relele de anul trecut zic, sa le evaporam, sa curatam si sa facem loc de nou si bun si frumos. Si cum stateam eu asa in aburii fierbinti, cu ochii inchisi, respirand toate uleiurile esentiale posibile si meditand (aka aberand diverse), bucurandu-ma ca am nimerit sauna goala, doar pentru mine, aud un saru'mana ragusit.

Inlemnesc un pic. Gata, asta e, la 32 de ani abia impliniti sunt batrana, imi zic. Un tip tanar imi zice saru' mana. Sau poate e el prea batran, de pe vremea cand doamnelor li se mai spunea inca sarumana? Deschid usor un ochi, asa cu teama si speranta , apoi ii deschid pe amandoi de-a binelea si ii zic un "buna". E ok, suntem in grafic, nici el , nici eu nu suntem prea batrani. 

Nup, nu face parte din categoria domnilor cu joben si baston, dar probabil face parte din categoria celor care stiu ca ceva in plus face diferenta. Acel "je ne sais quoi", un "sarumana" in loc de "buna ziua" doar pentru ca esti femeie, un barbat cu cuvintele la el, genul care daca te-ai cunoaste probabil ar spune mereu "buna, frumusete", "buna, roscato", "hei, girl" si alte asemenea. Un plus la buna ziua. Probabil, nu intram acum in detalii. 

Si ma trazneste brusc. Omenirea are nevoie de mai mult flirt. Oamenii ar trebui sa flirteze mai mult. Oamenii ar trebui sa iasa mai des la vin, la cafea , la masa,la povesti, peste tot. In special barbati si femei. Barbatii si femeile ar trebui sa flirteze  unii cu altii, cu prietenii, cu colegele, cu natura, cu intamplarile, cu educatia, cu stiinta, cu sanatatea, cu viata, cu ei insisi. Caci flirtul este celebrarea si cunoasterea fiintei celuilalt, bucuria de a-i vedea calitatile de barbat si de femeie, de a celebra diferentele si puterea care ia nastere din contopirea lor. Este recunoasterea energiei care creeaza atractie, vitalitate, intamplari, idei, copii, descoperiri - fiecare dupa puteri si nevoi. Flirtul e un joc serios, suficient de joc cat sa fie placut si nebunesc, suficient de serios cat sa nasca ceva nou pe lume.

Exista pe lumea astea barbati care iubesc femeile si barbati care le urasc . Ura = frica.. Si uite asa uit sa se joace frumos, uit ca scopul intalnirii dintre doi oameni este tocmai celebrarea dansului dintre forte diferite, fiecare cu rostul ei. Totul devine un joc de putere si control si totul se farama. Barbatii se plang ca femeile alearga dupa bani, femeile se plang ca nu mai exista barbati adevarati. Cand aud de la un barbat ca femeile alearga dupa bani, presupun din start ca cel cu pricina nu stie sa flirteze, Nu am cunoscut femeie sa nu reactioneze la cuvintele si butoanele potrivite. Am auzit de la femei mai multe plangeri de genul '' nu stia sa scoata un cuvant" si "nu m-a facut sa rad" dupa o prima intalnire, decat plangeri de genul "nu s-a oferit sa plateasca nota". Nu zic, sunt convinsa ca au si ei parte de experientele lor, dar despre asta sa scrie ei. Nu sunt in dispozitie de razboi azi.

Azi sunt in dispozitie de joaca si de frumos. Azi sunt in dispozitie de idei si proiecte noi. Azi flirtez cu mine si cu clatita de la micul dejun. Fierbinte, gingasa, cu crema de branza si dulceata rosie de zmeura. Combinatia mea preferata. Sunt eu cu mine, cu cafeaua un pic amara sa balanseze gustul dulce, caci inafara de joc imi plac si contrastele. Forta feminina atrage. Forta feminina creeaza sincronicitati. Forta feminina face valuri. Fusta are putere. Stiu asta, caci in timp ce ma minunez de gust, de fierbinteala si de moliciune, zambesc la gandul ca barbatilor le place sa vada o femeie mancand ceva in forma de penis si reusesc sa nu ma inec cand odata cu ultima inghititura vine primul mesaj pe ziua de azi:

"Hei, girl, cum au fost clatitele?"

Si maine o sa fac la fel

Azi ma iert.

Azi stau in pat pana la 11 si imi continuu visele pe care nici macar nu mi le mai amintesc, si care ascund teorii freudiene importante. Azi nu le mai analizez.

Azi ma urc pe cantar si ma minunez cum un kilogram, frumos dat jos cu eforturi intr-o saptamana, este pus inapoi dupa numai o exceptie de pizza de 450 de grame maximum. Nu prea mi-a placut mie matematica in scoala, dar imi da cu eroare.Dar ce pizza! Ce combinatie de Brie si sos de rosii, ce felii subtiri  de salam picant. Si ce bunatate de bere alba nefiltrata!

Si azi ma dau jos de pe cantar si nici macar nu ma mai supar. Imi pun un hanorac peste pijamaua  scrisa si imi iert parul plin de fum si unghille roase.  Imi iert si sclipiciul de pe ele pierdut printre tastele de la birou, printre cafelele aduse in graba si rasetele cu iz brazilian.

Azi imi iert jumatatea brazilianca de sange care imi curge prin vene, imi iert femeia pierduta, cearcanele prea mari si prea de demult, imi iert cumparaturile pe care nu le mai fac si barbatii cu care nu am mai flirtat. Imi iert si pisica ce-mi doarme pe abdomen. Azi, pentru ca asa am eu chef, imi iert si toate deciizile profesionale proaste pe care le-am luat in urma cu cinci ani. Le iert si pe cele bune. Asa, bonus.

Azi am trimis toate mesajele necesare sa imi scuze absenta  si ma legan in balansoar, in mine , in gesturi nespuse si ganduri amortite de prea mult.

Azi ma iert ca m-am avut doar pe mine atata timp si ca inca ma mai vreau. Ca inca ma mai caut si inca ma mai gresesc. Ca mi-e foame si inca nu mananc.  Azi imi iert si toate ocaziile pierdute din cauza lui “prea devreme” si  toate furiile lui “nu e vina ta”. Imi iert necredinta si si faptul ca nu am inlocuit-o cu cinism. Si imi iert si cartea nescrisa.

Imi iert si bucuriile care m-au facut sa dansez pana la epuizare, vestile bune care mi-au fiert sangele in vene, cuvintele care mi-au inmuiat picioarele, bratele care mi l-au promis pe “acasa”. Imi iert si ca n-am fost  gata si nu regret niciun “la revedere”.

Azi sunt doar eu cu mine, caci ma stiu de  demult, din vremuri  nenascute si din promisiuni de mai bine, ma stiu din drag si bucurie, ma stiu din zambete si tipete, din leagane si  roller coaster, din recunostinta si incredere, din brate cald stranse in jurul noptii celei mai adanci. Mai pastrez inca in mine dansuri nebanuite  si drumuri clare, priviri de neiertat si decizii de nestramutat.

Azi imi iert ca am inceput ziua cu o tigara si un pahar de cola. Si trei bucati de ciocolata cu cafea. Azi imi iert orice, ca in scrumiera sunt doua tigari stinse inaintea mea.  Zambesc  si nu ma intreb ce ganduri le-au strivit apasat pe fundul scrumierei, caci le vad reflexia  in cele stinse de mine  si atunci nu mai conteaza. Nu mai conteaza nici ziua in care soarta s-a deghizat, nici noaptea in care mi-a aratat coltii, nici seara in care s-a spart ghinionul , iar eu mi-am pierdut metaforele.

Nu mai conteaza, caci mi-a lasat ceva pana data viitoare. Chiar daca eu traiesc la prezent continuu. Si ma iert si pentru asta.

Unde am fost.

N-am renuntat la scris. Contrar aparentelor. Am ales doar sa ma scriu in alte feluri, pe pagini neincercate, cu cerneala diferita, in oameni noi, in istorii neincepute si povesti ce abia se astern.

La scris n-am renuntat Am renuntat doar sa mai sterg praful. Am ales in schimb sa suflu usor urmele creioanelor cerate lasate pe mandale si alte modele complicate dintr-o carte de colorat pentru adulti. Si m-am umplut de culori pe picioare , pe maini,  pe fata, pe hainele cumparate in mod intentionat cu o marime mai mica.

Am renuntat sa mai tin cura. Am invatat in schimb sa combin iaurturi si fructe si sa umplu lipii cu ierburi mediteraneene, avocado si pui gatit in vin. Mai pacatuiesc din cand in cand cu clatite pufoase la micul dejun si inghetata cu sirop de cirese amare la cina.

Am renuntat sa mai merg la sala. Am injumatatit in schimb abonamentul la metrou si ma intorc acasa prin parc, pe propriile-mi picioare. Mi-am cumparat o coarda colorata de raionul pentru copii, o tin la indemna si de cate ori ma apuca o sar cu muzica data la maximum. Imi pare rau pentru cei care nu locuiesc la parter.

Am renuntat sa mai imi curat casa, viata, prietenii, intamplarile,planurile. Le las asa , in culori si forme care nu se potrivesc inca si care ar trebui combinate ca sa poate fi considerate stilate, ar trebui privite separat ca sa capete autenticitate. Oricum, pana la urma, se aleg de la sine.

Am invatat sa nu ii mai cer soarelui sa isi impotriveasca natura si sa nu imi mai arda bratele sensibile, am invatat doar sa imi aleg mai bine cremele si factorul de protectie. Si uneori mai uit sa le aplic.

Am renuntat sa mai cred ca e mai verde iarba in gradina celuilalt. Am invatat ca prietenele mele cu copii, soti, logodnici, joburi mai bune, case mai spatioase si mai cu bun gust, sunt fericite si nefericite in felul lor.

Mi-am dat seama ca si eu, care as fi uitat, vorba cantecului - si cum se simte un sarut, daca nu m-as fi nimerit intr-o serie de coincidente (ne)fericite si demne de un scenariu ce include un portughez frumos brozat, care canta la chitara, scrie poezii siiii... ma opresc aici -  sunt fericita si nefericita in felul meu. Dar mai mult fericita.

Am renuntat sa le mai cer barbatilor sa imi tina sufletul in palme, am invatat in schimb sa le spun, cat, unde si

cum sa imi atinga pielea.

Am invatat sa ma simt in vacanta la terasa din capatul strazii, sub copaci, cu o cafea buna si un cidru rece cu zmeura. Si o carte lenesa.

Am renuntat sa il mai astept. Am renuntat sa mai bag in seama pumnul pe care il simt in stomac de cate ori trecepe langa mine cu ochi ce contin toate promisiunile unei gauri negre, am inceput in schimb sa ii caut versiunile upgradate si sa le zambesc din toata inima.

Am renuntat sa mai dansez, gatesc, vorbesc,  adorm singura. Caci am invatat pe ritmuri de Nutridinha ce inseamna sa gatesc ca si cum m-as astepta in sufragerie. Si culmea, chiar m-am gasit in sufragerie, in pasi de dans, si cu inima tremurandu-mi de emotie. 

M-am zarit pentru cateva secunde, m-am zarit asa cum ma zaream inainte in ochii lor si cum imi tanjeam blandetea in bratele lor calde dar niciodata suficiente, sau dupa cum imi cerseam talentul in umbrele femeilor mai puternice decat mine.

Si m-am zarit si m-am speriat si fastacit , si as fi vrut sa ma mai tin poate, dar n-as fi vrut sa imi fiu nici prea si nici foarte. M-as fi pacalit cu vorbe alese si mi-as fi promis cate's in luna si cate sunt in stele, daca nu mi-ar fi venit sa ma inclin, sa imi zambesc si sa ma las sa plec . Sa am rabdare sa ma intorc la momentul potrivit. Sa ma invalui doar in ulei de levantica si arome de citrice, sa imi miroasa in suflet a cald si a proaspat, sa fiu acolo, sa fiu eu, cand o sa ma intorc ca sa-mi raman.